Un grup de şase oameni care îşi petrec concediul la mare cad de acord, la propunerea lui Ştefan, unul dintre ei, să se conformeze regulilor unui joc prin care să se rupă de realitatea cotidiană. Fidel regulilor jocului, Ştefan întâmpină rezistenţa celorlalţi participanţi, fiind ajutat şi înţeles numai de Corina, logodnica unuia dintre ei.
Trivia: Cu acest Al patrulea stol, autorul pierde contactul de fond cu prezentul: timpul acțiunii este într-adevăr prezentul în decor, dar nu și în conținut. Eroii săi rostesc replici la zi, dar trăiesc parcă între cele două războaie, jucându-se de-a Mihail Sebastian. Ei trăiesc „niciunde și nicicând”, cum o și scriu cu creta pe tăblița mult disputată. Biografiile personajelor sunt, în anume fel, aduse la zi, dar datele lor psihomorale sunt, în esența lor, cele ale timpului Mihail Sebastian, trăind orele incertitudinilor la răscruce de vremuri. Jocul de-a evadarea din realitate avea atunci o justificare, dar acum această evadare rămâne un joc gratuit.” (Adina Darian - aarc.ro)